Avand in vedere fixatia fiscala pe care o demonstreaza executivul ultimilor ani, ne propunem sa facem o paralela intre vremurile pe care le traim si cele din secolele XV-XVI. Cum ce traim din punct de vedere fiscal cunoastem bine (si pentru conformitate click aici), sa vedem ce se intampla acum cateva sute de ani…
La vremea respectiva principala obligatie fiscala directa era birul numit si dare sau dajde. Corespondentul contemporan al acestuia ar fi taxele platite pe proprietate la Directiile de impozite si taxe locale (DITL). Nu cunoastem – inca – cuantumul birului.
Alta dare directa – cea de cotitate – era de regula 1/10 din venituri, respectiv zeciuiala, cunoscute ca desetina, decima sau dijma. Acestea erau percepute initial in natura.
Corespondentul ar fi impozitul pe venit care in prezent este de 10%, la care se adauga si CAS de 5, 5% >>> Deci 15,5% in prezent fata de 10% in secolul XV.
Daca adaugam faptul ca TVA 19% este platit pentru orice produs cumparat din restul ramas contribuabilului, ajungem la un scor de 34,5% la 10%, deci fiscalitatea prezenta este de 3,45 ori mai impovaratoare decat acum 500 de ani. Si mai spun unii ca atunci era rau….
Pe marfuri negustorii trebuiau sa achite diverse vami ca: vama cea mare, vama cea mica, cantarul, brudina, numaratoarea, gramaticia, etc.. In prezent se achita accize, TVA, taxe vamale.
Pe langa aceste dari directe si indirecte, existau si amenzile, numite gloabe (osluh, pripas, dusegubina, zavesca)
In fine, ca obligatii mai erau prestatiile, serviciile sau robotele. Acestea reprezentau munci facute in folosul domniei, fiecare familie trebuind sa dea un om pentru 3-4 zile la munca, de exemplu pentru a cosi, strange struguri, repara garduri, s.a.. – cuantumul acestora calculat in bani nu credem ca era asa mare… dar mai socotim…
Pentru un tabel comparativ cu fiscalitatea in diverse tari, dati click AICI
Pentru informatii privind valorile TVA in diverse parti ale Europei, dati click AICI!
Consecinta directa a jafului fiscal practicat de stat, atunci ca si acum, a fost inrobirea taranilor liberi – clasei medii – , in folosul boierilor si manastirilor – baronilor locali si multinationalelor -, precum si fuga contribuabililor (probabil in Spania, Italia …).